Astazi va voi relata ultima parte din povestea despre Japonia, respectiv vizitele in Tokyo si imprejurimi si la Muntele Fuji.

Tokyo

Ca mai toate orasele japoneze si Tokyo a fost bombardat masiv de catre americani in timpul celui de al doilea razboi mondial asa ca la sfarsitul razboiului nu mai ramasese mare lucru din oras. Inclusiv palatul imperial a fost bombardat. Astfel ca orasul are o arhitectura moderna, rar vezi cate o cladire veche si in general acestea sunt de fapt reconstruite dupa planurile initiale.

Aeroportul din Tokyo este situat la o distanta mare de oras (cam 45 de km) asa ca drumul pana in oras dureaza cel putin o ora din care mare parte pe autostrada. Tokyo este un oras foarte dinamic dar si foarte aglomerat, cu o imensa infrastructura ce cuprinde autostrazi suspendate pe mai multe nivele. Cladirile sunt moderne si inalte (in special in centru). Spre periferii casele nu mai sunt asa de inalte dar sunt tot moderne. La prima vedere orasul pare o jungla de beton, insa daca analizezi in amanunt, vei descoperi ca peste tot unde au putut, japonezii au implantat spatii verzi. Exista bineinteles si parcuri mari, unul dintre ele fiind cel al Palatului Imperial.

Una dintre cladirile care mi-au atras atentia in mod deosebit este templul dedicat zeitei Kannon despre care se spune ca ar fi cel mai vechi templu budist din regiune. Zona in care se afla este foarte aglomerata deoarece in fata lui se intinde un mare bazar cu tot felul de tarabe cu suveniruri. Chiar in fata templului este o fantana folosita de oameni pentru a se purifica. La intrarea in templu si in interior sunt niste lazi din lemn ce au drept capac un fel de gratar iar deasupra lor atairna niste clopote. Sunt locuri de rugaciune. Conform traditiei japoneze rugaciunea se spune in gand, dar ca sa fie auzita de zei trebuie sa faci zgomot, asa ca inainte de rugaciune arunci o moneda pe gratar ca sa cada in lada, tragi de clopot, spui rugaciunea, faci o plecaciune si bati apoi din palme ca sa arati ca ai incheiat rugaciunea. Sper ca am retinut bine ordinea.

 O alta cladire veche este Palatul Imperial. Acesta nu poate fi insa vizitat pentru ca imparatul locuieste in el, dar o parte din gradinile palatului se pot vizita. Pentru a intra in gradina trebuie sa treceti de santul cu apa care inconjoara zidul ce apara palatul, folosind un pod celebru in Japonia, Niju Bashi.

Atentie!!! La intrare veti primi un jeton. Nu il pierdeti pentru ca la iesire va trebui sa il introduceti intr-un aparat. Jetonul are rolul de a spune fortelor de ordine daca toti cei care au intrat in gradini au si iesit la sfarsitul programului. In caz ca se constata ca nu este asa se declanseaza o alarma generala pentru a inlatura orice eventual atentator la viata imparatului.

Este de preferat sa vizitati gradinile intr-o zi de sambata, dimineata, pentru ca apoi la iesire sa o luati pe 2-3 stradute si sa ajungeti pe marele bulevard Ginza. Aici veti avea parte de o uriasa surpiza. Daca in timpul saptamanii marele bulevard lung de cativa kilometri este plin de masini acum nu mai exista niciuna. Bulevardul apartine in intregime pietonilor pe mijlocul lui fiind puse din loc in loc bancute marginite de umbrele care sa ii apere pe pietoni de soare sau ploaie. Bineinteles ca toate magazinele sunt deschise asa ca daca vreti sa cumparati ceva nu este nici o problema. Masinile umbla doar pe strazile ce intersecteaza Ginza, asa ca din loc in loc trebuie sa stati la semafor. Se pare ca aceasta este o traditie ce dateaza de la sfarsitul secolului XIX.

Daca vreti sa aveti o panorama a orasului mergeti in turnul din Tokyo. Acesta seamana cu turnul Eiffel din Paris si de la inaltimea lui de peste 300 de metri puteti vedea nu numai orasul ci si muntele Fuji.

Cei care vor sa vada ceva din viata de noapte a orasului pot merge in zona Roppongi. Locul este plin de ambasade dar si de baruri, discoteci si restaurante. Aici veti vedea ca lumea vine direct de la serviciu in bar incepand cu ora 10 seara pentru a se distra… oameni la costum si cu serviete. Aici am avut surpriza ca intr-un bar in care barmanul era alb iar DJ-ul si bodyguardul erau negri (nici urma de japonez in afara de clienti) sa acultam Ozon si manele. Despre Ozon se stie ca sunt foarte apreciati in Japonia, dar manelele ni le-a pus DJ-ul dupa ce i-am spus ca suntem din Romania si l-am intrebat daca mai are muzica romaneasca.

La plecare, la prima intersectie am fost abordati de un tip care incerca sa atraga clienti pentru un restaurant cu specific romanesc. Dupa cum am vazut pe cartea de vizita pe care ne-a dat-o era de fapt un restaurant cu specific mai mult rusesc/ucrainian dar avea si ceva preparate romanesti.

O experienta japoneza care trebuie incercata o reprezinta vizitarea pietei de peste din Tokyo numita Tsukiji. Ea trebuie vizitata insa foarte devreme cam pe la ora 5-5:30 dimineata ca sa puteti vedea celebra licitatie de ton dar si activitatile premergatoare ei. Inainte de licitatie loturile de ton sunt inspectate de catre specialisti. Fiecare exemplar este foarte mare si numerotat pentru a se sti provenienta lui. Coada este taiata pentru ca cei care il inspecteaza sa vada cat de mult a fost tinut in congelatoarele de pe vapoare. De asemenea se inspecteaza branhiile care sunt in prealabil curatate. Dupa aceea urmeaza licitatia. In cadrul acesteia, vanzatorii si cumparatorii stau separat fata in fata pe 2 mici tribune de lemn, fiecare avand cateva randuri si par a tipa si gesticula unii la altii. Totul este foarte rapid, dar situatia se repeta pentru fiecare lot de ton. Dar aici nu vedeti doar ton ci tot ce exista in lumea marina: pesti, moluste, scoici, icre, carne de balena, crustacee, dar si ustensile pentru pescuit sau gatit.

Zona este inconjurata de mici restaurante la care puteti lua micul dejun. Binenteles sushi sau sashimi. Diferenta dintre ele o constituie orezul care se gaseste in sushi. Sashimi este pur si simplu pestele crud. Pentru cei carora nu le place le recomand sa incerce sashimi de creveti deoarece acestia nu sunt cruzi ci prefierti. In schimb nu recomand sa luati sashimide ton desi este foarte apreciat de japonezi, pentru ca spre deosebire de celelalte tipuri de sashimi fileul de ton este mult mai gros si bucata ceva mai mare asa ca este mai greu de mestecat si digerat. Ca sa fie mai usor stropiti-l bine cu sake.

Apropo de sake si de bauturi. Sake-ul se poate bea cald sau rece. Gustul sau este putin acrisor, el fiind de fapt un vin din orez, ce are o tarie de 16 grade. In Okinawa se produce insa o varianta a lui numita awamori care are 35 grade tarie sau chiar mai mult.

Pentru cei care vor sa faca cumparaturi le recomand zona Akihabara care este recunozcuta pentru acest tip de comert. Dupa cum am spus la inceput puteti negocia, dar si fara negociere preturile sunt bune. Eu am cumparat de exemplu un aparat foto Sony, produs in Japonia si nu in China pe care am dat jumatate din pretul afisat in aeroportul din Frankfurt in magazinele duty-free.

Atentie!!! Cand va cumparati un produs electronic, verificati sa va afiseze si un meniu in engleza pentru ca nu toate au asa ceva. Rugati vanzatorul sa va seteze aparatul pe meniul in engleza ca sa va descurcati apoi cu el.

 Imprejurimile Tokyo-lui

Dupa cum am spus, Tokyo poate fi folosit ca baza de plecare pentru efectuarea de excursii in zonele din imprejurimi. Un sfat pentru cei ce fac aceste excursii: pe drumurile japoneze in statiile de benzina nu se vinde nici un fel de bautura alcoolica asa ca daca vreti sa beti o bere pe timpul calatoriei luati-o de la magazinele de pe langa hotel sau din orasele prin care treceti.

Am facut o asemenea excursie la Nikko, locul in care este inmormintat shogunul Tokugawa Ieyasu. Inainte de a ajunge acolo am vizitat lacul Chuzenji-ko si cascada aflata langa el despre care se spune ca este cea mai mare din Japonia. De altfel se pare ca si lacul este cel mai mare lac alpin din Japonia daca am inteles bine.

Atentie!!! Padurile din jurul cascadei sunt pline de maimute care sunt destul de agresive si care incearca sa fure mancarea turistilor.

Tot in zona cascadei am mancat intr-un han mancare traditionala. Han este impropriu spus. Mai degraba era o hala mare compartimentata unde trageau foarte multe autocare cu turisti. In fiecare compartiment intrau turistii dintr-un autobuz. Mancarea locala se bazeaza pe ce creste in padure si pe ce mai pot cultiva ei asa ca nu cuprinde aproape deloc carne, orez, ciuperci,supa, oua si legume.

Tot legat de mancare… in general mancarea japoneza nu prea are sare. De obicei, folosesc sosul de soia care este foarte sarat asa ca aveti grija cat sos puneti in orez. Puneti putin, altfel riscati sa nu puteti manca nimic.

Dupa ce am mancat, am vizitat templul care este destul de intins. Este de fapt un complex de cladiri multe dintre ele cu o influenta clara chineza.

Un alt loc pe care il puteti vizita din Tokyo este Kamakura, care in secolele XII-XIV a fost resedinta shogunilor din dinastia Yorimoto.Acestia au ales-o drept capitala datorita pozitiei sale strategice. Este inconjurata din 3 parti de munti si din a patra parte de oceanul Pacific, asa ca era foarte usor de aparat si greu de atacat.

In Kamakura se afla cea mai mare statuie a lui Buddha in aer liber. Initial statuia a fost adapostita de un templu dar acesta a fost distrus in timpul unui taifun intr-o perioada in care dinastia Yorimoto nu mai conducea Japonia asa ca numeni nu a mai fost interesat in reconstruirea templului si statuia a ramas in aer liber.

Nu este insa singurul templu din zona. Exista multe altele mai mari sau mai mici. Intr-unul din aceste temple mici am participat la o ceremonie a ceaiului. Tot in Kamakura am luat si masa care s-a bazat pe fructe de mare si in special crabi.

Perioada in care am fost acolo era perioada in care infloreau ciresii si am vazut mirat ca in parcuri sub ciersi erau niste folii mai din plastic albastre destul de inestetice. De fapt le vazusem si in Tokyo si nu stiam care este rostul lor. Ghidul ne-a explicat ca sunt puse de catre oameni dimineata inainte de a pleca la munca si ca in pauza de pranz sau dupa terminarea lucrului vin si mananca pe ele sub ciresii infloriti. E ca un fel de picnic numai ca si aici se vede amprenta lor. Nu exista nici un fel de resturi menajere si nimeni nu se aseaza pe folia care nu ii apartine.

 Muntele Fuji

 Nu departe de Tokyo se afla muntele Fuji care este plin de hanuri in stil traditional japonez si de rezervatii naturale. Notiunea de rezervatie naturala difera insa fata de cea cu care sunteti obisnuiti. Rezervatiile sunt strabatute de autostrazi si se permite construirea de locuinte cel putin la marginea lor.

In drum spre muntele Fuji am facut o oprire la un fel de Muzeu al Satului Japonez care a fost destul de interesant. Acolo am gustat din cateva specialitati locale, am vazut pe un gratar niste galuste de culoare galbena care prin gatire deveneau verzui. Am crezut ca erau din cartofi dar se pare ca erau din orez si nu erau dulci, cum ne asteptam, ci sarate. Tot aici am vazut si o expozitie de vinuri japoneze.

Inainte de a ajunge la han am oprit sa mancam intr-un orasel de la poalele muntelui Fuji, intr-un restaurant cu specific german si italian. Cand am ajuns intr-o statiune de pe munte am fost cazati la un han traditional. Desi i se spune Han traditional cladirea era inalta si moderna insa inauntru camerele erau exact ca in hanurile traditionale. A fost singura data cand am dormit pe saltele puse pe jos si drept perna am avut un rulou pe care iti pui de fapt gatul, pentru ca in camera nu exista paturi. De fapt cand intri in camera nici nu realizezi unde o sa dormi pentru ca saltelele sunt puse intr-un dulap. Tot in dulap se gasesc si kimonouri si papuci pe care le imbraci cat stai in han.Nu esti insa obligat sa faci asta, poti sa ramai in hainele tale.

Dupa ce ne-am cazat, o batranica a venit la noi in camera, ne-a preparat un ceai si ne-a servit cu  prajiturele de orez. Cred ca tot ea ne-a pregatit patul cat timp am fost la masa.

Toate hanurile din zona au si bai termale. Acestea sunt comune in sensul ca exista o baie pentru barbati si una pentru femei, unde toata lumea isi lasa la intrare hainele, face un dus si apoi intra in piscina comuna. Nu se umbla chiar ‘naked… eticheta impune ca atunci cand nu esti in apa sa te acoperi cu un prosop. Pe langa aceste bai comune mai exista amenajate si cateva bai private cu vedere la muntele Fuji si care pot fi inchiriate cu 30 de dolari pe ora. Apa din bai este captata de la izvoarele termale din munte si are o temperatura de 60  de grade.

 Sfarsit

Enjoy your trips,
Liliana

Spuneam vinerea trecuta ca voi reveni cu povestea despre vizitele in Kyoto, Nara, Osaka, Himeji si Hirosima.

Kyoto

Din zona muntelui Fuji am plecat cu autocarul apoi trenul pana la Kyoto. Intre deplasari nu am avut bagajele cu noi, intotdeauna le-am lasat la receptia hotelului de unde am plecat si le-am gasit la receptia hotelului in care am ajuns.
Drumul cu autocarul ne-a dezvaluit faptul ca in Japonia exista si autostrazi cu o singura banda pe sens si din loc in loc sunt plasate niste alveole in genul statiilor de autobuz in care poti sa tragi masina ca sa te odihnesti.
In gara din Mishima am luat celebrul tren rapid japonez shinkansen. Peroanele sunt marcate cu numarul vagoanelor exact in zonele unde se vor deschide usile. Vagoanele sunt foarte curate si spatioase, scaunele sunt similare celor din avion insa mult mai comode. Cat timp am calatorit cu trenul, au trecut in permanenta angajate ale cailor ferate care ofereau spre vanzare mancare si bautura.
Odata ajunsi in Kyoto am relizat ca ne aflam intr-unul din putinele orase neafectate prea mult de bombardamentele americane din cel de al doilea razboi mondial. De asemenea, am avut ocazia sa descoperim cum aratau vechile orase japoneze. Exista bineinteles o zona moderna dar partea veche este bine pastrata si destul de mare. Este o experienta similara cu vechile orase europene.
Sunt multe de vazut in Kyoto, deoarece este vechea capitala imperiala. Chiar daca efectiv, conducerea revenea shogunilor, oficial seful statului era imparatul, asa ca shogunul trebuia sa vina sa il viziteze si sa isi arate oficial supunerea. Orgoliul shogunilor era destul de mare asa ca shogunul Tokugawa a decis sa isi construiasca propriul palat in Kyoto pentru a sta in palatul imperial doar atat cat trebuie pentru a-si indeplini obligatiile.

 Palatul, numit Nijo-jo, este plin de camere ascunse in care stateau garzile, iar podeaua are o constructie speciala care o face sa scartie la fiecare pas asa incat orice posibil intrus sa fie descoperit foarte usor. Acest tip de podea se numeste podea “privighetoare” si este realizata din doua straturi prinse intre ele cu cuie astfel incat sa ramana un pic de spatiu intre straturi care sa se frece intre ele si de cui atunci cand cineva calca pe ea. Zgomotul nu este puternic dar in linistea noptii se aude foarte clar.

Tot in Kyoto se afla un templu celebru Templul Sanjusangen-do. Acesta adaposteste o galerie ce cuprinde o statuie a zeitei Kannon cu 1000 de brate inconjurata de 1000 de statui ale discipolilor sai, fiecare avand alta fata total diferita de celelalte. Ele sunt dispuse ca intr-o tribuna pe mai multe randuri, iar spatiul din fata lor, prin care acum trec turistii, era folosit in trecut pentru intrecerile cu arcul, deoarece este destul de lung.

Dupa ce am vizitat aceste doua obiective am vrut sa  experimentam invatarea artei caligrafiei si a crearii de origami, celebrele figurine din hartie, intr-unul din micile temple din oras. Este o experienta interesanta si placuta. Noi am invatat cum sa ne scriem propriul nume in alfabetul nipon.

Tot in Kyoto se afla doua constructii celebre in Japonia: Templul de Aur si Templul de Argint. Templul de Aur este numit asa deoarece este acoperit cu foita de aur. A reusit sa scape bombardamentelor americane dar dupa razboi un calugar nebun i-a dat foc si a ars partial, asa ca este partial reconstruit. Zona in care se afla este insa superba, fiind inconjurat de un lac artificial, o gradina de piatra zen si una clasica. Templul de Argint nu este placat cu argint, asa cum probabil va imaginati, ci isi datoreaza numele culorii capatate de lemn odata cu trecerea timpului. Acesta este mai vechi decat Templul de Aur.

In Kyoto am vizitat si Templul Kiyomizu-dera, in al carui parc se afla Cascada Otowa-no-taki, considerata a avea puteri tamaduitoare. Templul se afla intr-o zona colinara a orasului vechi si este inconjurat de stradute mici pline de magazine si restaurante care se sfarsesc la impunatoarea poarta a templului. De altfel, templul este situat in cea mai inalta parte a zonei asa ca, de aici, se poate admira frumosul oras.

Aici in Kyoto am petrecut o seara placuta intr-un restaurant in compania unei maiko, adica o ucenica de geiko – asa sunt denumite aici gheisele. Aceasta ne-a explicat cum se poate ajunge o gheisa. Ea ne-a explicat simbolismul costumului si al machiajului ei si ne-a dansat si cantat, dupa care ne-a raspuns la intrebarile pe care le-am pus.

Nara

In drumul de la Kyoto spre Osaka am facut un ocol la Nara Japoniei din secolul VIII. Din acea perioada au ramas o serie de vechi temple budiste dar si unele ze/shinto. Templele nu sunt din exact din acea perioada deoarece traditia shinto cere ca dupa trecerea a 20 de ani, templul sa fie distrus si recladit pe acelasi loc. In concluzie ceea ce am vizitat noi, Templul Kasuga Taisha, a fost locatia celui mai vechi templu a carui ultima reconstructie a avut loc in secolul XVIII. Acest templul este inconjurat de o padure veche in care se gasesc o multime de caprioare, celebre si  sacre. Ele nu se feresc de oameni, dimpotriva, am avut surpriza sa fim impinsi usor cu botul de catre ele ca sa le dam de mancare.

Tot aici in Nara se afla si sediul celei mai mari secte budiste din Japonia. Sediul este bineinteles un templu. Daca vechiul templu shinto are un aer romantic si mai neingrijit, cel budist arata puterea financiara a sectei. Denumit Todai-ji, templul este considerat cea mai mare cladire de lemn din lume si se afla in plin soare inconjurat de o imensa peluza tunsa impecabil. In interiorul lui se afla cea mai mare statuie de interior a lui Buddha care dateaza din secolul VIII. Tot in templu se afla o coloana ce are la baza un orificu. Se spune ca cei care pot trece prin acest loc vor fi iertati de pacatele din aceasta viata. Bineinteles ca doar copii reusesc sa treaca prin el.

Osaka

Osaka seamana mult cu Tokyo, in sensul ca este un oras modern, industrial si cel mai mare centru comercial din zona. Cea mai celebra cladire din Osaka este castelul sau. Din pacate castelul a fost distrus in totalitate de catre bombardamentele americane si a fost reconstruit in anii ’60. Reconstruit este un fel de a spune pentru ca de fapt a fost reconstruit exteriorul, in timp ce interiorul a fost transformat intr-un muzeu modern cu vitrine ce contin exponate, cu diarame si diapozitive. Parcul care inconjoara palatul este insa frumos.

Himeji si Hiroshima.

La Himeji, care se afla la sud de Osaka in drum spre Hiroshima, am avut ocazia sa vedem un castel autentic japonez. Castelul dateaza din secolul XVI si a ramas neatins de bombardamente. Castelul are un pronuntat stil defensiv, fiind un adevarat labirint. Portile de acces sunt inguste si in panta, drumurile din castel la fel si in plus sunt intortocheate. Odata ajunsi in castelul propriu-zis am constatat ca incaperile devin din ce in ce mai mici pe masura ce urcam, iar trecerea de la un etaj la altul devine din ce in ce mai abrupta si mai ingusta.

Din Himeji am mers la Hiroshima, un oras foarte viu si plin de copii. In centru insa am descoperit urmele bombardamentului atomic cu celebra cladire ramasa in picioare si monumentul dedicat memoriei celor morti. Tot in zona centrala se mai gaseste un monument un pic mai retras, dedicat memoriei coreenilor care au murit in bombardament. Putina lume stie ca aici se aflau zeci de mii de coreeni adusi fortat de japonezi ca sa munceasca si care au murit in timpul bombardamentului. Monumentul lor este usor de recunoscut, este reprezentat de o coloana dusa in spate de o broasca testoasa. In mitologia coreeana, broasca testoasa este cea care duce sufletele mortilor pe lumea cealalta.

Aproape de monumentul coreenilor se afla cel dedicat figurinelor origami create de catre fetita japoneza bolnava de leucemie care a sperat ca daca va face 1000 de berze va reusi sa se insanatoseasca. Din pacate nu a reusit nici dupa 1500 de figurine si a murit in 1955. De asemenea veti gasi aici muzeul dedicat tragicului eveniment, unde se afla celebrele trepte cu amprenta unei persoane imprimata pe ele de suflul bombei atomice.

O alta curiozitate a Hiroshimei o reprezinta tramvaiele. Hiroshima este singurul loc din Japonia unde am intilnit asa ceva. Multe din ele sunt exemplare vechi si micute dar foarte functionale.

Aceasta a fost lunga poveste despre vacanta in Japonia. Sper ca am reusit sa va conving de faptul ca Japonia este una din tarile care merita sa fie vizitata, atat pentru civilizatia ei atat de diferita de cea europeana cat si pentru istoria interesanta pe care o are. Probabil va intrebati de ce nu am povestit nimic despre Tokyo si Muntele Fuji. Trebuie sa va marturisesc insa, ca am pastrat aceasta parte pentru alta data.

Enjoy your trips,
Liliana

Astazi o sa va povestesc despre Japonia si tin sa-i multumesc lui Aurelian, un drag prieten de-al meu care a fost extrem de amabil sa-mi relateze propriile experiente din vacanta lui in aceasta tara.

Japonia reprezinta o lume total diferita de cea europeana. Diferentele culturale si de mentalitate sunt uriase, dar cu toate acestea, ceea ce te surprinde in Japonia inca de la inceput este “admiratia lor nemarturisita” fata de America. Influenta americana si-a pus amprenta asupra Japoniei, incepand de la planificarea urbanistica si uniformele elevilor pana la multitudinea de terenuri de golf si fast-food-urile de pe marginea autostrazilor. Asta a fost impresia pe care prietenul meu si-a facut-o la primul sau contact cu civilizatia nipona.

Un alt lucru care te surprinde este snobismul lor. Desi nu le place laptele, magazinele lor sunt in schimb pline de branzeturi frantuzesti sau produse similare, importate din Italia sau Germania. Acestea sunt insotite bineinteles de vinurile frantuzesti, italiene sau germane si de celebra bagheta facuta pe plan local. Tot aici vei gasi bere fabricata in Japonia, dar de catre maestrii berari germani angajati acolo.

Pe strazi majoritatea masinilor sunt japoneze, insa pot spune ca in nici un alt oras nu am vazut atat de multi dealeri de Ferrari si Lamborghini, ca in Tokyo. Aceste masini de lux sunt conduse foarte incet pe celebrul bulevard Ginza numai pentru a se face remarcati. Si apropo’ de Ginza, aici vei gasi toate marcile celebre din lume la niste preturi ce le depasesc cu mult pe cele din restul lumii. Este probabil cel mai scump oras din lume, atat la haine cat si la apartamente sau chirii.

Un alt lucru care te surprinde il reprezinta curatenia exemplara. Si asta se aplica nu numai oraselor ci si oamenilor, inclusiv cersetorilor. Cersetori este un cuvant impropriu, termenul corect ar fi mai degraba ‘oameni fara adapost’ pentru ca nu i-am vazut niciodata cersind, ci doar citind si impingand un carucior cum sunt cele de la supermarket, in care aveau bunurile lor. Singurii cersetori pe care i-am vazut au fost niste calugari in Kyoto, dar am inteles ca erau obligati de superiorii lor sa faca acest lucru pentru a invata ce inseamna umilinta. De altfel incercau sa treaca neobservati stand total nemiscati in ploaie cu un bol de bambus in mina fara a spune absolut nimic.

Obsesia lor pentru ordine si curatenie este atat de mare incat i-am vazut in Kyoto cum aranjau frunzele care cadeau din copaci sa stea exact sub pom la baza trunchiului.

Sunt atat de calculati ca desi datele statistice arata ca 99% din turistii lor sunt turisti japonezi si doar 1% sunt straini, toate denumirile strazilor, ale statiilor de metrou sunt trecute si cu grafia latina astfel incat poti sa te descurci relativ usor. Spun relativ usor pentru ca sistemul lor de numerotare a strazilor nu seamana cu al nostru cu toate ca si ei folosesc cifrele arabe. Dar la ei de exemplu pe partea cu numere impare dupa 1 nu urmeza neaparat 3 ci poate fi 103. Asta deoarece numerele caselor arata ordinea in care au fost construite. Acest sistem este complicat si mai mult de impartirea administrativa a oraselor, astfel incat uneori nici politia nu poate sa iti spuna cum ajungi la o adresa daca aceasta nu este in sectorul lor.

Japonia este locul in care calculatoarele sunt verificate cu abacul, locul in care poti negocia intr-un mare magazin de tip “department store” pretul produselor pe care le cumperi mergind de la un etaj la altul si intreband vanzatorii daca iti fac reducere si cat. Sau poti sa dai la schimb, de exemplu, vechiul tau aparat foto electronic si sa iei unul nou platind doar diferenta de bani. Asta daca stii japoneza pentru ca in general nici macar la hoteluri nimeni nu vorbeste alceva.

La hotel se strangeau 2-3 receptioneri ca sa inteleaga ce vrei de la ei iar raspunsurile lor erau greoaie deoarece nu stapineau bine engleza. Noroc cu ghidul nostru ca stia bine limba japoneza.

Daca dai peste un japonez care stie engleza si mai este si in varsta nu mai scapi de el pentru ca este atat de bucuros ca isi poate exersa engleza incat incearca sa stea cat mai mult cu tine.

Puteti incerca totusi cand faceti cumparaturi, in special electronice, sa mergeti in zona Akihabara din Tokyo unde sunt foarte multe magazine. Uitati-va cu atentie la oamenii de la intrare, puteti gasi printre ei si alti asiatici, care stiu engleza. Noi am dat peste un uzbek care ne-a ajutat sa negociem cu patronul lui japonez.

Japonia cred ca este singura tara foarte dezvoltata unde cumparaturile se fac in general cu banii jos si nu cu card. Daca nu aveti cash, nu este nici o problema, deoarece au POS-uri si functioneaza mult mai bine si mai rapid ca in Romania. Apropo de bani, cele mai bune cursuri de schimb spre deosebire de noi sunt in aeroport.

De asemenea fiecare magazin “department store” are un ghiseu de schimb. Daca nu stii unde este nu este o problema. Ii arati vanzatorului valuta (de preferat dolari) si cheama el pe cineva de la casa de schimb care te conduce unde trebuie.

Cei care isi iau telefonul mobil cu ei trebuie sa se documenteze inainte pentru ca frecventa de operare este total diferita de cea cu care sunt obisnuite telefoanele vandute in general in Romania si nu il vor putea folosi.

La metrou au un sistem foarte interesant. Desi initial a fost o singura companie care administra reteaua de metrou acum sunt mai multe, fiecare avand anumite portiuni colorate diferit. De platit platesti insa numai un bilet, stiu ei cum sa isi imparta banii. Biletele se introduc intr-un aparat atat la intrare cat si la iesire.

Cand intri la metrou trebuie sa cauti un panou pe care sunt afisate cu caractere latine statiile si preturile. Te uiti la ce statie vrei sa ajungi si vezi ce pret trebuie sa platesti. Trebuie sa retii insa culorile liniilor, ca sa te poti orienta. Aceste culori sunt trecute si pe podea. Daca ai coborit dupa statia de destinatie nu este nici o problema. In fiecare statie exista niste automate inainte de a iesi. Te duci la ele, tot dupa ce te ai uitat pe un panou care iti spune cat mai ai de platit , introduci vechiul bilet si diferenta de bani si primesti un bilet nou pe care il bagi in aparatele de la iesire si asa poti sa iesi fara sa fii amendat.

Inca ceva. Pe peron veti putea observa niste zone marcate cu anumite culori, in special la capatul peronului. Acestea va arata ca va aflati in zona in care vor opri vagoanele destinate doar femeilor. Se pare ca acestea s-au plans ca in aglomeratia din metrou sunt pipaite des de catre barbati dar din cauza aglomeratiei nu ii pot identifica pe faptasi. In consecinta compania a decis ca primele vagoane sa fie destinate exclusiv femeilor.

Pentru cei care vor sa conduca in Japonia trebuie sa retina ca acolo se conduce pe partea stanga ca in Marea Britanie.

In general restaurantele au expuse la intrare mancarurile pe care le servesc. Sunt insa doar niste machete de plastic. Cand mergeti la restaurant, cel mai bine alegeti unul international pentru ca au meniul in engleza.

Daca incercati unul traditional uitati-va bine pe pozele din meniu inainte de a alege. Nu incercati sa le explicati chelnerilor prin semne pentru ca puteti avea surprize. Cineva din grupul nostru a vrut sa manance peste file, dar pestele adus era crud. A incercat sa ii explice chelnerului ca il vrea prajit intorcand palma intr-o parte si in alta. Rezultatul? Chelnerul i-a adus un peste care inca se zbatea. Asa ca fiti foarte atenti cand incercati sa explicati prin semne. Mai bine scoateti si o bricheta si treceti palma deasupra ei ca sa inteleaga ca il vreti prajit.

Daca nu vreti sa experimentati preparatele lor traditionale si mai ales pestele crud, pentru ca asta mananca majoritatea japonezilor, puteti merge in magazinele “department store” care au la nivelul de la subsol destule magazine unde veti gasi mancare europeana, de multe ori deja ambalata in caserole (asa zisele “bento”).

In speranta ca v-ati facut o imagine de ansamblu asupra civilizatiei nipone, va invit sa cititi saptamana viitoarea continuarea acestui articol, despre zonele vizitate de prietenul nostru: Kyoto, Nara, Osaka, Himeji si Hiroshima.

Enjoy your trips,
Liliana