Kenya – aventura vietii (ultima parte: Nairobi)

Astazi, voi incheia povestea despre Kenya cu vizita la NAIROBI.

Ziua 6 – ultima dimineaţă în Mombasa

Imediat după micul dejun ne-am îmbarcat spre aeroport şi am ajuns în cel mai cosmopolit oraş al Kenyei: Nairobi. Fondat în 1899 ca depou al liniei ferate Uganda, care se construia între Mombasa şi Uganda, Nairobi a preluat funcţia de oraş-capitală în 1907 de la Mombasa. Oraşul a fost complet reconstruit la începutul secolului XX după o epidemie de ciumă şi un incendiu care a devastat oraşul original.

Considerat unul dintre cele mai importante centre financiar-economice din Africa, Nairobi este plin de viaţă încă de la primele raze ale soarelui. Parcurile se animă de locuitorii care se îndreaptă, relaxaţi, ca într-o plimbare de dimineaţă, spre muncă. Situat la aproximativ 2 grade latitudine sudică, Nairobi se bucură de constanţa zilei ecuatoriale, egală cu noaptea, şi de o climă plăcută, cu 25 de grade C pe timpul zilei în lunile de iarnă.

În Nairobi se circulă bară la bară în cursul dimineţii, de la 7.00 până la prânz, şi seara, când se termină programul de lucru. În afară de taxiuri, cel mai utilizat mijloc de transport este aşa numitul „matatu“, un microbuz cu 14 locuri în care de cele mai multe ori se înghesuie cel puţin 20 de călători încărcaţi, de obicei, cu sacoşe şi bagaje. Autobuzele mari îşi strigă în gura mare destinaţiile şi îmbie călătorii să urce. Fiecare mijloc de transport are, pe lângă şofer, şi un asistent de drum care anunţă destinaţiile, vinde bilete şi are grijă să închidă uşile, de multe ori urcându-se din mers în maşină.

Datorită numărului mare de locuitori şi a locurilor de muncă limitate, în Nairobi sunt foarte mulţi şomeri, aşa că pe străzi se pot vedea o mulţime de oameni care vînd cele mai diverse lucruri pentru a-şi câştiga existenţa.

Hotelul The Stanley – cel mai vechi hotel din Kenya, a fost şi cea mai agreabilă surpriză la capitolul cazare din toată excursia. Un hotel extrem de primitor, aşezat în centrul capitalei, luxos şi cu nişte camere incredibile. Păcat că am stat o singură noapte.

După un tur al oraşului şi o vizită la Muzeul Naţional al Kenyei, ce expune o mare colecţie de artefacte, inclusiv un homo erectus întreg, ne-am îndreptat spre cel mai faimos restaurant al Kenyei – Carnivore.

Situat la marginea capitalei, restaurantul Carnivore este renumit pentru că oferă una dintre cele mai irepetabile experienţe pentru amatorii de meniuri carnivore. Aici te întâmpină un spectaculos meniu “all the meat you can eat”, restaurantul dezvoltându-se în jurul unui imens cuptor pe care rotisoarele pregătesc ceea ce localnicii numesc “nyama choma”. Pe lângă mâncărurile tradiţionale europene, meniul include şi preparatele kenyene (zebra, impala sau crocodil). Pentru mulţi dintre cei veniţi să admire peisajul şi creaturile savanei, primul contact cu lista de specialităţi poate fi oripilantă. Cu toate acestea, lucrurile sunt mai puţin barbare decât par: totul provine din ferme, nicidecum din bătaia puştii vânătorilor. Revenind la bucătărie, carnea este adusă în centrul restaurantului, însoţită de un bogat sortiment de sosuri şi condimente. Ne-am delectat aici cu felurite sortimente de carne: struţ, crocodil, pui, viţă, porc, oaie, ficăţei de pui cu ceapă, pipote de pui la grătar şi pulpă de girafă. Fiecare chelner avea specialitatea lui – aducea câte o ţepusă din care îţi felia în farfurie câte voiai. Chelnerii făceau înconjurul restaurantului cu ţepusele lor până în momentul în care ridicai un steag, ce simboliza faptul ca a venit vremea pentru desert.

A fost ultima seara în Kenya, pentru că a doua zi la ora 06.00 avionul nostru ne aducea iarăşi la treburile de zi cu zi. Aventura se terminase… timp de un an de zile aveam să visam la ceea ce a fost şi la ceea ce va fi.

De când m-am întors din Kenya nu mă mai pot plânge de problemele din viaţa mea.

Am crezut întotdeauna că nu sunt snoabă, că nu depind de valori materiale, dar timpul petrecut în Masai Mara şi Mombasa m-a făcut să îmi dau seama că viaţa mea depinde de un minim de confort.

Kenya înseamnă ceva sălbatic, primitiv şi extraordinar de frumos. Dincolo de pericolul pe care îl simţi în apropierea animalelor sălbatice (leoparzi, lei, elefanţi, bivoli), dincolo de extazul întinselor savane şi de vibraţia ritmurilor africane, acolo e ceva ce te pătrunde în suflet… poate un pic din magia marelui început. E o lume foarte diferită de a noastră acolo, în inima sălbăticiei.

Enjoy your trips,
Lavinia Pavel
PR Consultant

Kenya – aventura vietii (partea a 2-a: Mombasa)

Saptamana trecuta am inceput incredibila poveste despre Kenya. Astazi vom continua cu MOMBASA.

Drumul dintre Masai Mara si Mombasa l-am facut cu un avion, in care am trait cele mai terifiante momente (de fapt nici nu ştiu dacă chiar era avion) … avea 19 locuri si zbura prin mijlocul norilor, astfel ca simţeai orice gol de aer. Timp de 2 ore lungi s-a auzit  “Tatăl Nostru” în cel puţin 3 limbi…. până şi cei mai atei dintre noi au implorat forţa divină cel puţin o dată.

Am aterizat în Mombasa şi în primele secunde nu ne-am dat seama dacă căldura înăbuşitoare pe care o simţeam era din cauza emoţiilor din timpul zborului sau pentru că aşa era în Mombasa. Temperaturi de 38-40 de grade C, umiditate la cele mai înalte cote şi un aer pe care cu greu îl poţi respira – asta este Mombasa. Însă grupul nostru era cel mai vesel din tot aeroportul: scăpasem cu viaţă dintr-un zbor incredibil şi ajunsesem în locaţia care promitea distracţie: eram cazaţi într-unul dintre cele mai luxoase resorturi din Kenya, aşezat chiar pe malul Oceanului Indian şi cel mai important: aveam 3 zile de plajă, odihnă, petreceri!

Ajunşi în Sarova Whitesands Beach Resort & Spa, resort de 5 stele, după ce am traversat Mombasa, am început să privesc cu respect sărăcia din Kenya şi să înţeleg mai bine efortul pe care aceşti oameni îl depun să supravieţuiască. Mombasa este cel mai mare port al Africii de Est, şi are forma unui oraş insular, conectat cu continentul printr-o reţea de poduri şi linii de feribot.

Complexul turistic “Whitesands”  se bucură de cea mai lungă faleză de pe coasta de est a Africii, localizată la nord de Mombasa, pe plaja cu cel mai fin nisip, plaja Bamburi. “Whitesands” oferă o serie de facilităţi şi servicii de calitate, plasându-l în topul celor mai bune resorturi din lume. Piscine turcoaz umbrite de palmieri, grădini superbe, nisipuri de coral ce sclipesc în razele soarelui – acesta este paradisul tropical. Aici am petrecut 3 zile de relaxare, pline de soare. Prima seară a fost una liniştită, petrecută la discoteca din incinta hotelului, de aceia dintre noi care încă mai aveau energie să danseze.

 În timpul petrecut la Mombasa singurele noastre activităţi au gravitat în jurul  relaxării: plajă, soare, apă, nisip…

Această a patra zi a excursiei noastre era o zi specială din 2 motive: era ziua cu cina festivă şi, în plus, era 8 martie, iar doamnele din grupul nostru aveau nevoie de atenţie dublă. Cu ajutorul gazdelor de la hotel (incredibil de amabile şi cooperante) am reuşit să organizăm cina festivă exact pe malul Oceanului Indian (la câţiva metri de ocean). Mai mult decât atât, fiecare doamnă a primit din partea hotelului o mică atenţie şi fiecărui participant i s-a confecţionat o pălărie tradiţională din frunze, pe care cei mai mulţi o păstrează şi astăzi.

După festivitatea de premiere a meritelor celor mai buni consultanţi financiar, care timp de un an de zile au luptat să poată merge în Kenya, am dansat pe ritmurile muzicii internaţionale şi locale timp de 4 ore – concert live susţinut de o formaţie locală incredibilă. Au cântat 4 ore fără 1 minut de pauză şi ne-au uimit pe toţi cu vocile lor şi atitudinea senină!

 “A fost cea mai frumoasă seară de 8 martie pe care o puteam avea vreodată!” am declarat cu toţii la finalul petrecerii.

În cea de-a 5-a zi, intre 2 reprize de plajă am mers la cumpărături în Mombasa şi am vizitat obiectivele locale. Acum am aflat câteva mici detalii despre cultura kenyană. Mombasa este un oraş vechi şi exotic, cu arhitectură maură şi atmosferă încărcată de mirodenii, dominant fiind fortul Jesus. Acesta datează din secolul al XVI-lea şi stă mărturie trecutului tumultuos al Kenyei.

De-a lungul a sute de ani, Mombasa a fost locul în care au avut loc nenumărate bătălii pentru supremaţie între portughezi şi arabi, ceea ce se observă astăzi în arhitectura urbană printr-un amalgam de stiluri europene şi orientale: moschei, temple hinduse, biserici creştine. Până în anul 1907 Mombasa a fost capitala Kenyei şi oferă o experienţă culturală ce se îmbină perfect cu frumuseţea naturală a plajelor scăldate de soare, a recifurilor de coral şi a vieţii marine tropicale.  Cu toţii am cumpărat o mulţime de suveniruri de pe străzile special amenajate pentru turişti.  Ziua am încheiat-o în acelaşi mod  extrem de agreabil – la o terasă pe malul Oceanului Indian.

Enjoy your trips,
Lavinia Pavel
PR Consultant

Kenya, aventura vietii (prima parte: Masai Mara)

In luna martie am organizat, impreuna cu AVIVA, un teambuilding pentru cei mai buni consultanti. Excursia a constat in vizitarea a 3 dintre cele mai importante obiective turistice din Kenya – Rezervatia Masai Mara, capitala Nairobi si Mombasa. Astazi, Lavinia Pavel, unul dintre participantii acestei aventuri, va dezvalui prima parte a excursiei – Rezervatia Masai Mara.

“Considerată de mulţi “bijuteria Africii de Sud”, Kenya este ţara unde experimentezi tot, ţara unde înveţi să faci diferenţa între lucrurile de care ai nevoie ca să trăieşti şi lucrurile care îţi fac viaţa mai frumoasă. Aici înveţi să spui “mulţumesc” şi să o spui din suflet, înveţi să preţuieşti lucrurile pe care le ai şi să ştii ce îţi doreşti. Înveţi să apreciezi oamenii de lângă tine, să îi tratezi cu respect şi mai presus de toate să fii sincer cu ei.

Kenya a fost o lecţie de viaţă pentru fiecare dintre participanţi şi cu siguranţă amintirile pe care le-au adus le vor păstra toată viaţa.

Ritmul nostru de viaţă – conducem, vorbim la telefon, ne machiem şi luăm micul dejun în maşină, în graba nebună de a nu rata întâlnirile după care am alergat săptămâni în şir – ne face să uităm lucruri cu adevărat importante: familia, prietenii, principiile şi valorile care ne conduc viaţa.

Am ales Kenya cu intenţia de întoarcere la origini şi redescoperire a lucrurilor care ne reprezintă, pentru că în Kenya oamenii consideră că viaţa este atât de simplă pe cât îţi doreşti tu să fie şi totul în viaţă se rezumă la alegeri şi sinceritate. Kenyenii refuză să se certe pentru că “nu au timp să se împace” şi “arma” pe care o folosesc împotriva celor care caută scandal este “Hakuna Matata” (un fel de “nu-ţi face griji, nu e nici o problemă”) urmată de un zâmbet sincer şi senin.

Cea mai grea parte a călătoriei a fost legata de faptul ca a trebuit sa facem vaccinul contra febrei galbene şi sa luam pastile impotriva malariei. Asta s-a întamplat si înainte de calatorie şi după întoarcere.

Ziua 1

La fel ca şi anii trecuţi, am plecat din Bucureşti pe o vreme ploioasa si friguroasa – asta ca să ne putem bucura mai mult de cele 30 de grade C care ne aşteptau la destinaţie. După o călătorie de aproximativ 15 ore, cu escală în Amsterdam, am sosit pe Aeroportul Internaţional Jomo Kenyata, din Nairobi şi am fost întâmpinaţi cu tradiţionalul salut în swahili: Jambo! Ajunşi în aeroport am avut primul şoc: ne-am dat seama că noţiunea de “timp” este diferită şi are alte măsuri pentru ei. “Pole-pole” este cuvântul de ordine şi înseamnă “încet-încet”…totul se petrece încet şi fără grabă…

Oamenii sunt prietenoşi şi deschişi, zâmbesc şi sunt sinceri, te ajută dacă pot, însă în nici un caz nu se grăbesc.

După aşteptarea relativ lungă (raportată la stilul nostru de viaţă grăbit şi aglomerat) pentru a obţine viza de a intra în Kenya, am fost întâmpinaţi de şoferii care urmau să ne poarte în mijlocul savanei. Am urcat într-o maşină cu volan pe dreapta, iar şoferul Obama (fără nicio altă legătură aparentă cu preşedintele SUA) ne-a condus în cea mai mare rezervaţie naturală din lume – Masai Mara (ţinutul masailor).

Drumul până în rezervaţie a fost o întoarcere în timp – la începutul lumii, când oamenii se îmbrăcau sumar şi locuiau în case primitive. A fost un şoc să vedem oameni care stau pe lângă case şi nu au ce să mănânce, dar nu par a fi preocupaţi foarte tare de acest aspect. Oameni care se mulţumesc cu puţin şi nu au nevoie de foarte multe valori materiale ca să fie mulţumiţi. Copii dezbrăcaţi care stăteau pe marginea drumului într-un nor de praf şi cu sclipiri de bucurie şi mândrie făceau cu mâna turiştilor. Priveliştea fascinează şi frapeză în acelaşi timp. Cu cât înaintam mai mult spre Masai Mara, cu atât eram mai convinşi că vom fi cazaţi într-un cort, fără apă şi fără mâncare (eventual  vom vâna prin savană…). Fiecare metru parcurs ne reducea speranţa.

 După 8 ore de mers am ajuns la destinaţie. Nimic nu te face să îţi imaginezi ca în mijlocul sălbăticiei, al sărăciei şi al mizeriei se poate afla un loc aşa de minunat cum este Mara Sopa Lodge. Un hotel de 5 stele, fără a epata opulenţă şi lux, un loc primitor şi prietenos, cu oameni ospitalieri şi cu toate dotările de care ai nevoie pentru a fi mulţumit. Cel mai mult mi-a plăcut că nu există radio sau televizor şi că oamenii cazaţi aici emanau altceva comparativ cu turiştii obişnuiţi – erau oameni cu mult bun simţ, puţin sau deloc gălăgioşi, cărora nu le place să iasă în evidenţă şi care îşi doreau să evadeze din cotidian şi să se bucure de întâlnirea cu natura.

Am petrecut aici 2 zile pline, care ne-au încărcat cu energie şi ne-au schimat percepţia asupra lumii. Departe de lumea dezlănţuită, de civilizaţia europeană, de clădirile impozante ce parcă ne sufocă gustul pentru natură, aici eram în împărăţia animalelor. Imediat după masa de prânz am plecat în prima incursiune în sălbăticie şi ne-am întâlnit cu primele animale: maimuţe, lei, elefanţi, zebre şi antilope. Totul aici e ireal: linişte şi verde, foarte mult verde. Pe o întindere de 1500 km² nu vedeai altceva decât vegetaţie luxuriantă şi multe, foarte multe animale… Nimic din atitudinea lor nu te făcea să crezi că observă sau că le pasă de prezenţa oamenilor.

Era o comuniune perfectă între oameni şi natură. Kenyenii sunt conştienţi de faptul că supravieţuirea lor depinde de susţinerea resurselor naturale, de aceea legislaţia este făcută pentru a proteja mediul înconjurător, iar cei care nu respectă asta au de plătit penalităţi usturătoare. 

Am încheiat ziua cu un spectacol de dans oferit de chelnerii de la hotel.

Ziua 2

Prima noapte petrecută în Kenya a fost  cea mai liniştită… şi probabil singura în care am reuşit cu toţi să dormim fără să auzim nimic… în savană nopţile sunt dominate de zgomotul produs de animalele sălbatice. Atunci ele sunt extrem de active şi este imposibil să nu auzi din când în când răgetul unui leu. Ai impresia că acţiunea se petrece lângă tine… îţi este teamă să ieşi din cameră pentru că este posibil ca la uşă să te aştepte leul.

Dacă iubeşti aventura şi îţi place să simţi adrenalina, Masai Mara este cu siguranţă locul potrivit pentru tine… dacă nu… mai bine nu!

Imediat după micul dejun am reluat vizita în savană. Când eşti în safari nu ai voie să cobori din maşină şi nici să faci gălăgie. Eşti pe teritoriul animalelor şi trebuie să respecţi aceste reguli. În schimbul liniştii ele îţi permit să le admiri şi uneori îţi oferă un spectacol incredibil.

În plimbarea noastră am admirat în voie: lei, elefanţi, leoparzi, gheparzi, girafe, zebre, gazele Thompson şi Grant, câini hienă, bivoli, rinoceri. Cea mai terifiantă experienţă, cel puţin pentru mine, a fost în mijlocul unei turme de bivoli africani; bivoul african este cel mai periculos animal pentru om, dar aşa cum ne povesteau ghizii nostri, bivolul este periculos doar dacă umblă singur. Atâta vreme cât este în turmă, bivolul se simte în siguranţă şi nu atacă niciodată. Bivolii bătrâni sunt daţi afară din turmă şi umblă singuri – aceştia sunt cu adevărat periculoşi pentru om şi de ei se feresc kenyenii. Cu toate că ştiam această poveste în momentul în care maşina s-a aflat în mijlocul unei turme de peste 300 de bivoli, o groază teribilă a pus stăpânire pe mine!

Vizita în satul de masai – Viaţa la limitele imposibilului!

A doua parte a zilei am dedicat-o vizitei în satul de Masai. A fost probabil partea cea mai spectaculoasă din toată excursia, experienţă care ne-a marcat pe toţi cei prezenţi şi care ne-a făcut să ne reanalizăm modul în care trăim şi în care gândim. Masaii trăiesc în condiţii greu de imaginat – în case din lut, bălegar şi urină de vite, fără apă, îngrădiţi de multe obiceiuri chinuitoare pentru orice european. Dar sunt fericiţi aşa şi luptă să-şi păstreze tradiţiile!

În satul de Masai mi-am dat seama că dacă veneam acum 10 ani în Kenya viaţa mea ar fi fost cu totul alta, lucrurile pe care le-aş fi făcut ar fi fost mai multe şi mai încărcate de emoţie, m-aş fi bucurat mai mult de cei din jur, mi-aş fi făcut mai mulţi prieteni, aş fi muncit mai puţin, aş fi fost mai puţin interesată de lucrurile materiale şi aş fi trăit mai intens.

Localnicii din tribul Masai sunt cei mai faimoşi locuitori ai Kenyei, cei mai primitivi – îmbrăcaţi în roşu, duc o viaţă semi-nomadă, crescând vite de-a lungul graniţei de sud. Satul lor este ascuns undeva între tufişuri şi toate casele sunt construite în cerc. De-a lungul timpului Masaii au descoperit că pot face bani de pe urma turiştilor şi îi invită în satul lor (contra unui cost), le prezintă modul lor de viaţă şi încercă să le vândă tot felul de coliere şi brăţări confecţionate de ei.

Modul lor de viaţă este desprins parcă din filme, însă mândria pe care o citeşti în vocea lor atunci când îşi prezintă poporul te face să îţi reanalizezi comportamentul faţă de ei.

În centrul satului se află un adăpost construit dintr-un gard de crengi unde sunt “cazate” şi păzite peste noapte vitele, pentru a nu fi devorate de animalele sălbatice. Satul de masai îşi schimbă locaţia o dată la 9 ani, pentru că structura din lemn a casei este distrusă de termite şi trebuie să reconstruiască totul.

Credinţa lor religioasă are în centru o forţă divină supremă, “un fel de Dumnezeu, pe nume Enaki, care trăieşte pe un munte” şi pe care ei îl amintesc de câte ori au ocazia prin intermediul dansului sacru. Dansul tradiţional al masailor este unic în Africa – postura este sobră, mâinile sunt ţinute pe lângă corp, iar picioarele sunt solicitate la maximum pentru sărituri verticale prin care se descătuşează toată energia.

Principala hrană a masailor este sângele proaspăt de vită, fie simplu, ca pe o supă, după ce îl lasă la închegat vreo două zile, fie amestecat cu lapte. Atât de importante sunt vitele pentru ei, încât şi cuvântul cu care se salută – „supa!” – nu înseamnă „bună”, ci „sper ca vitele tale sunt bine!”. Vitele sunt prezente şi în rugăciunile lor, care încep, de obicei, cu propoziţia „Dă-ne Doamne vite şi copii”.

Masaii pot avea oricâte neveste vor; le cumpară de la familiile acestora, în schimbul a 20 până la 40 de vite. Preţul se stabileşte în funcţie de frumuseţea fetei, bineînţeles. Fiecare trăieşte într-o casă – „inkajijik” – iar soţul îşi petrece seara cu oricare dintre ele îşi doreşte. În familiile de masai nevestele sunt cele care muncesc. Ele gătesc, au grijă de copii şi tot ele sunt cele care clădesc casele în care locuiesc – fiecare cu copiii ei.

Femeile şi bărbaţii nu stau împreună în sat – există locul femeilor şi locul bărbatilor (care de obicei este şi “cârciuma” satului), iar viaţa lor nu este controlată de bunuri materiale – nu au simţul proprietăţii şi nu depind de nimic.

Viaţa masailor este supusă unor reguli foarte stricte şi unor ritualuri pe care ei le respectă cu sfinţenie. Până la vârsta de 6 ani copiii sunt crescuţi sub atenta supraveghere a mamei, iar după această vârstă băieţii se alătură clanului bărbaţilor, iar fetele rămân în continuare cu mamele.

În acel moment, copiii primesc daruri: băieţii primesc vite şi vestitul toiag care îi va ajuta să se apere de lei şi să păzească vitele, iar fetele sunt învăţate să coasă, să mulgă, să scoată apă din puţuri, să aducă apa de la râu şi să îşi ajute mamele la adunatul vreascurilor.

Circumcizia e cea mai importantă ceremonie care are loc în viaţa tribului de Masai. Are loc atunci când băieţii au 15 ani şi cei supuşi acestei operaţii, care se face în condiţii total lipsite de igienă şi fără anestezie, bineînţeles, nu trebuie să schiţeze niciun semn de durere. Nu au voie să strângă nici măcar din ochi! Dacă ceremonia fetelor este mai liniştită şi rapidă, la bărbaţi fiecare ceremonie le testează curajul.

Înaintea ceremoniei de circumcizie băietii petrec în mijlocul naturii 5 ani pentru a învăţa toate tainele ei, să se apere de animalele sălbatice şi să respecte natura. Masaii nu vânează niciodată animale sălbatice, doar se apără şi ucid în caz de nevoie. În acest răstimp de 5 ani viaţa lor este  ameninţată de un leu cel puţin o dată, iar cel care reuşeşte să ucidă leul este cel care se va căsători fără să plătească cele 20-40 de vite.
Părinţii sunt cei care decid cu cine se căsătoreşte fata, iar partenerul trebuie să fie neapărat dintr-un alt trib de Masai decât cel din care face ea parte.

Colibele lor sunt desprinse din epoca neolitică şi odată ce pătrunzi înăuntru ai impresia că te-ai întors în timp cu 2000 de ani… O cameră întunecată de maxim 6m², cu secţiuni despărţite de o graniţă imaginară: o blană de animal care sugerează patul, o altă blană de animal care sugerează un alt pat (am aflat de la localnici ca  “patul cel mare” este pentru soţ şi soţie, iar cel mic pentru părinţi, care întotdeauna dorm cu copiii căsătoriţi), un ţarc pentru iezii care se nasc iarna şi suferă de frig şi un alt mini-compartiment care este patul copiilor. În mijlocul casei se află focul care arde permanent pentru a alunga ţânţarii şi a lumina casa. Nu cred că există cuvinte în dicţionar care să poată descrie imaginea de ansamblu – puteţi doar să vă imaginaţi convinşi fiind, că orice v-aţi imagina este totuşi departe de realitate.

Am plecat din satul de Masai încărcaţi de suveniruri pe care le-am achiziţionat din “piaţa centrală”. Poporul Masai este unul mândru de tradiţiile pe care le păstrează şi nu acceptă ajutor fără să îl merite – de aceea ghizii noştri ne-au sugerat ca dacă vrem să îi ajutăm cu donaţii să nu facem asta, ci să achiziţionăm obiecte tradiţionale confecţionate de ei.

Seara, un alt grup de Masai a venit la noi la hotel să ne încânte cu dansurile lor specifice. O parte dintre noi au dansat şi au cântat împreună cu masaii….

Ziua 3

A treia zi în Kenya am început-o la ora 06.00 dimineaţa, pentru că dimineaţa devreme trăieşti una dintre cele mai frumoase experienţe africane – răsăritul soarelui. Nimic nu se compara cu această imagine. Am întâlnit iarăşi animale – erau atat de aproape  încât le auzeam respiraţia… Ne-am reamintit, pentru a nu ştiu câta oară, că aici animalele au prioritate. Nu ai voie să ieşi din maşină, nu ai voie să hrăneşti animalele sau să le deranjezi în vreun fel. Atmosfera era incredibilă şi cu toţii făceam poze după poze… pentru a nu rata nimic. Fiind ultima zi în Masai Mara, organizatorii ne-au făcut o surpriză şi ne-au servit micul dejun pe “aeroportul” din Masai Mara – singurul loc unde turiştii aveau voie să coboare din maşini. De fapt aeroport este foarte mult spus: în mijlocul savanei era o fâşie lungă de pământ prăfuit, fără tufişuri – care constituia pista de aterizare/decolare. Sala de aşteptare era un fel de staţie de autobuz de la noi, deschisă pe toate laturile,  lângă o mică gheretă unde stăteau persoanele ce se ocupă de supravegherea activităţii “aeroportului” din Masai Mara.

Întorşi de la micul dejun ne-am luat rămas bun de la savană, de la animale şi de la oameni, de la masai şi obiceiurile lor şi ne-am îndreptat spre avionul care ne ducea în Mombasa. Aici ne aştepta plaja….nisipul…relaxarea…distracţia… Însă drumul până acolo nu a fost deloc uşor sau relaxant…

Enjoy your trips,
Lavinia Pavel
PR Consultant