Strabatuta de Cercul Polar, LAPONIA este cunoscuta in intreaga lume ca “Tara lui Mos Craciun”, locul magic unde, alaturi de  spiridusi, Mosul pregateste cadourile pe care le trimite in seara de Ajun copiilor de pretutindeni, strabatand lumea in sania trasa de reni. Cei mici ii pot scrie tot timpul anului lui Mos Craciun, care le primeste dorintele la Biroul Postal din Korvatunturi.

Tot la Cercul Polar este si LAVI, statiunea de ski a lui Mos Craciun, locul cu cele mai mari partii de schi din Finlanda. Este cel mai popular schi-resort finlandez, gazduind anual evenimentele din cadrul Cupei Mondiale la Schi. Aici aveti o diversitate impresionanta de activitati de iarna. Centrul orasului va ofera o varietate de baruri si restaurante. 15 piste de schi sunt iluminate si pe timpul noptii. La dispozitia turistilor sunt nenumarate scoli de schi si magazine de inchiriere a echipamentelor destinate sporturilor de iarna.

Experimentati un Craciun traditional autentic in Laponia. Acasa la Mos Craciun ai posibilitatea sa-ti petreci vacanta de Craciun intr-un mod cu totul deosebit. Poti te plimbi cu snowmobilul in taramul feeric acoperit de zapada, poti vizita o ferma de reni sau poti face o plimbare cu sania trasa de Husky. Tot aici ai posibilitatea sa cumperi cadouri chiar de la fabrica de surprize a renului Rudolf sau sa mergi cu trenuletul pana la fabrica de jucarii a elfilor.  In final, poti merge la expozitia sculpturilor de gheata unde vei fi fascinat de Galeria de Gheata. Aceasta este cu siguranta o vacanta pe care nu o veti uita niciodata.

Daca te-am facut curios, da-ne un mail si iti dam mai multe detalii despre calatoria in “Tara lui Mos Craciun”.

Enjoy your trips,
Echipa TravelBiz

Pentru ca a fost 1 decembrie si am prins cateva zile libere, weekendul trecut am fost intr-o scurta vacanta in Turcia, la ISTANBUL. Am prins exact perioada de dupa Ramandan, astfel ca pe strazile orasului era mare veselie. Tot datorita Ramadanului, multe magazine aveau oferte speciale cu reduceri serioase. Deci a meritat din plin ca ne-am ales aceasta destinatie, mai ales ca ne-am dorit sa cumparam si cadourile de Mos Nicolae si Mos Craciun pentru familie si prieteni.

Stiu ca multi turisti merg in Turcia in sezonul cald, in vacantele de vara, dar va recomand sa mergeti si in aceasta perioada, In Istanbul, intr-un weekend prelungit.

Am stat in partea veche a orasului, la Hotelul Best Western President, unde stam de fiecare data cand mergem la Istanbul. Hotelul este pozitionat la doar 2 statii de tramvai de principalele obiective turistice, intr-o zona cu multe restaurante si magazine. Ceea ce ma face sa revin de fiecare data la acest hotel sunt servicii de calitate, camerele spatioase si curate, micul dejun bogat si variat, ospitalitatea angajatilor si atentia lor pt detalii… iti ofera mici atentii la venire (cos de fructe sau ciocolata in camera), iar tarifele practicate de ei sunt foarte bune. De asemenea, au tot timpul oferte speciale pentru cina – de aceasta data, plateai doar 30 de dolari pentru meniul a 2 persoane.

Pranzul l-am servit intotdeauna la alt restaurant din oras. Ne-am rasfatat in fiecare zi cu peste (dorada sau biban) sau fructe de mare, dar si vin..noi suntem funi ai brandului Villa Doluca.

Ce puteti face in Istanbul ?

Puteti face shopping – veti gasi tot ce va puteti dori in materie de imbracaminte si incaltaminte, la preturi mai mult decat rezonabile. Aveti si multe optiuni, pentru ca Istanbulul este renumit pentru magazine, bazaruri si mall-uri.

 … sau puteti vizita acest fascinant oras, pentru ca aici sunt cateva obiective turistice renumite in intreaga lume:

Moscheea Suleymaniye (Sultanahmet) – cunoscuta si ca Moscheea Albastra, este a doua moschee din lume ca marime. Este emblema Istanbulului si e la fel de magnifica precum a fost si creatorul ei, Soliman Magnificul.

Moscheea Albastra

Muzeul si Biserica Sf. Sofia (Hagia Sophia) – este o bazilica cu arhitectura bizantina, reconstruita de 2 ori dupa 2 incendii devastatoare. Poate fi vizitata zilnic intre 9:30 si 17:00 cu exceptia zilelor de luni.

Turnul Galata, probabil cel mai vizibil obiectiv turistic din partea europeana a Istanbulului. Il puteti vizita in fiecare zi intre orele 9:00 si 18:00. Exista si un restaurant in partea de sus a turnului. Aici puteti sa va bucurati de o seara turceasca autentica cu preparate traditionale, muzica si dans. Sau puteti doar sa admirati orasul de la 61 m inaltime, panorama de 360 grade este spectaculoasa.

Turnul Galata

Palatul Topkapi – aici a fost resedinta oficiala a sultanilor otomani. Palatul este un complex de cladiri si curti interioare. Este un muzeu al epocii imperiale, in care sunt expuse colectii de arme, scuturi, manuscrie, picturi, dar si portelan si diverse obiecte de decor. Palatul este un monument ce face parte din zona istorica a Istanbulului, apartinand patrimoniului mondial UNESCO.

 Palatul Dolmabahce – construit in stil baroc si rococo, reflecta influente europene mai “moderne” ale Imperiului Otoman. Poate fi vizitat de grupuri insotite de ghid turistic, zilnic intre 9:30 si 17:00 cu exceptia zilelor de luni si joi.

Nu trebuie sa ratati croaziera pe Bosfor, zona de delimitare a Europei de Asia si de legatura a Marii Marmara cu Marea Neagra. Cu aceasta ocazie aveti posibilitatea sa vedeti orasul intr-o alta ‘lumina’. Dar va sfatuiesc sa faceti asta cand e totusi mai cald afara, adica pana la sfarsitul lunii octombrie.

Bosfor

Si pentru ca timpul a fost destul de scurt iar noi am vrut sa punctam cat mai multe din obiectivele turistice dar si sa facem cumparaturi, am ales sa mergem cu un taxi, care ne-a insotit toata ziua in periplul nostru prin oras si asta pentru suma de 100 USD.

Bineinteles, ca nu se putea sa ajungem in Turcia fara sa plecam incarcati cu souveniruri –  vestitele si delicioasele turkish delights (rahat) dar si baclava, halva, fructe confiate sau uscate, arahide, fistic, nuci, cafea si condimente. De fiecare data procuram minunatele dulciuri de la magazinele specializate care vand la gramaj. Avantajul e ca va puteti lua cate 2-3 bucati din mai multe sortimente. Nu merita sa le cumparati din orice magazin, gata ambalate, pentru ca dulciurile din magazinele specializate sunt mult mai bune, chiar daca vi se par un pic mai scumpe.

turkish delight

Enjoy your trips,
Liliana

Astazi este vineri si asa cum v-am obisnuit va voi scrie cateva detalii importante despre o destinatie foarte indragita de romani: AMSTERDAM.

In Amsterdam am fost in primavara acestui an, impreuna cu cativa colegi din Agentie. Ne-am cazat la Artemis, un hotel de 4* deluxe cu un design foarte modern. In ciuda faptului ca este pozitionat cam departe de centrul orasului (in partea de vest), noua ne-a placut foarte mult acest hotel. Camerele sunt spatioase si decorate cu foarte mult bun gust iar micul dejun extrem de variat si foarte delicios. A meritat sa stam la acest hotel, mai ales ca la sfarsitul fiecarei zile in care vizitam tot ce se putea (practic ne petreceam toata ziua prin muzee si cafenele sau pe la shopping), simteam nevoia sa ne retragem intr-un loc linistit, iar Hotelul Artemis era locul perfect pt.noi.

In prima zi ne-am plimbat cu vaporasul pe canale. A fost o ocazie extraordinara sa facem cunostinta cu orasul. Apoi, in zilele urmatoare, am facut un tur de forta pe la muzeele mai importante din Amsterdam. A fost destul de greu sa ne decidem ce anume sa vizitam pt.ca Amsterdam este un oras in care, la orice colt de strada este cate un muzeu. Noi ne-am limitat doar la cateva dintre ele: Rijksmuseum (Muzeul National), muzeul Van Gogh, muzeul erotic, muzeul diamantelor, muzeul caselor plutitoare (singurul de acest fel in lume).

NEMO

O vizita mai aparte a fost la Nemo, cel mai mare muze al stiintelor naturii  din Olanda. Aici, totul este conectat la stiinta si tehnologie: expozitii, filme si spectacole de teatru tematice, ateliere de lucru si demonstatii, un loc unde nu ai cum sa te plictisesti.

Spre sfarsitul vacantei, am fost si in Cartierul Felinarelor Rosii. Cred ca nu exista turist care sa nu mearga acolo, odata ajuns la Amsterdam.

Enjoy your trips,
Simona

La jumatatea lunii octombrie am fost intr-o vacanta de 5 zile in DUBLIN.

Primul lucru pe care l-am facut, imediat dupa ce m-am cazat, a fost sa merg intr-un pub, impreuna cu prietenii care m-au insostit in aceasta calatorie. A merge in pub este probabil distractia numarul unul in Dublin si nu numai pentru turisti, ci si pentru localnicii pentru care, a sta de vorba la o bere este o adevarata traditie. Sunt povesti care spun ca localnici frecventeaza anumite pub-uri pentru ca acolo mergeau si bunicii lor, deci acolo trebuie sa mearga si ei.

Si pentru ca mie imi place berea neagra, bineinteles ca nu puteam rata vizita la fabrica de bere Guinness unde, pe langa faptul ca am testat ‘for free’ mai multe tipuri de bere, am urcat pana la ultimul etaj unde e Gravity Bar. De aici am admirat uluita, fabuloasa panorama a orasului.

Stiam ca un brand emblematic pentru irlandezi este Jameson, asa ca m-am decis sa merg intr-o scurta vizita si la fabrica din Dublin, unde am participat la o degustare organizata ca la carte. Tot de aici am cumparat si niste suvenir-uri inedite pentru prietenii mei de acasa, o colectie de miniaturi.

In Dublin merita sa mergi la shopping. Eu chiar am fost uimita de preturile mici din outlet-uri si magazine. Mi-au atras atentia in mod deosebit magazinele de pe renumita strada pietonala Grafton, in special magazinele H&N si Dunnes, de unde am achizionat multe articole vestimentare si accesorii la preturi incredibil de mici.

Ce mai poti vizita in Dublin ? Centrul orasului, unde te poti plimba pe jos si admira cladirile, magazinele si spatiile verzi frumos ingrijite; de asemenea te poti plimba si prin superbele parcuri sau poti merge la gradina zoologica despre care am auzit ca arata foarte bine.

Enjoy your trips,
Irina

Astazi va voi relata ultima parte din povestea despre Japonia, respectiv vizitele in Tokyo si imprejurimi si la Muntele Fuji.

Tokyo

Ca mai toate orasele japoneze si Tokyo a fost bombardat masiv de catre americani in timpul celui de al doilea razboi mondial asa ca la sfarsitul razboiului nu mai ramasese mare lucru din oras. Inclusiv palatul imperial a fost bombardat. Astfel ca orasul are o arhitectura moderna, rar vezi cate o cladire veche si in general acestea sunt de fapt reconstruite dupa planurile initiale.

Aeroportul din Tokyo este situat la o distanta mare de oras (cam 45 de km) asa ca drumul pana in oras dureaza cel putin o ora din care mare parte pe autostrada. Tokyo este un oras foarte dinamic dar si foarte aglomerat, cu o imensa infrastructura ce cuprinde autostrazi suspendate pe mai multe nivele. Cladirile sunt moderne si inalte (in special in centru). Spre periferii casele nu mai sunt asa de inalte dar sunt tot moderne. La prima vedere orasul pare o jungla de beton, insa daca analizezi in amanunt, vei descoperi ca peste tot unde au putut, japonezii au implantat spatii verzi. Exista bineinteles si parcuri mari, unul dintre ele fiind cel al Palatului Imperial.

Una dintre cladirile care mi-au atras atentia in mod deosebit este templul dedicat zeitei Kannon despre care se spune ca ar fi cel mai vechi templu budist din regiune. Zona in care se afla este foarte aglomerata deoarece in fata lui se intinde un mare bazar cu tot felul de tarabe cu suveniruri. Chiar in fata templului este o fantana folosita de oameni pentru a se purifica. La intrarea in templu si in interior sunt niste lazi din lemn ce au drept capac un fel de gratar iar deasupra lor atairna niste clopote. Sunt locuri de rugaciune. Conform traditiei japoneze rugaciunea se spune in gand, dar ca sa fie auzita de zei trebuie sa faci zgomot, asa ca inainte de rugaciune arunci o moneda pe gratar ca sa cada in lada, tragi de clopot, spui rugaciunea, faci o plecaciune si bati apoi din palme ca sa arati ca ai incheiat rugaciunea. Sper ca am retinut bine ordinea.

 O alta cladire veche este Palatul Imperial. Acesta nu poate fi insa vizitat pentru ca imparatul locuieste in el, dar o parte din gradinile palatului se pot vizita. Pentru a intra in gradina trebuie sa treceti de santul cu apa care inconjoara zidul ce apara palatul, folosind un pod celebru in Japonia, Niju Bashi.

Atentie!!! La intrare veti primi un jeton. Nu il pierdeti pentru ca la iesire va trebui sa il introduceti intr-un aparat. Jetonul are rolul de a spune fortelor de ordine daca toti cei care au intrat in gradini au si iesit la sfarsitul programului. In caz ca se constata ca nu este asa se declanseaza o alarma generala pentru a inlatura orice eventual atentator la viata imparatului.

Este de preferat sa vizitati gradinile intr-o zi de sambata, dimineata, pentru ca apoi la iesire sa o luati pe 2-3 stradute si sa ajungeti pe marele bulevard Ginza. Aici veti avea parte de o uriasa surpiza. Daca in timpul saptamanii marele bulevard lung de cativa kilometri este plin de masini acum nu mai exista niciuna. Bulevardul apartine in intregime pietonilor pe mijlocul lui fiind puse din loc in loc bancute marginite de umbrele care sa ii apere pe pietoni de soare sau ploaie. Bineinteles ca toate magazinele sunt deschise asa ca daca vreti sa cumparati ceva nu este nici o problema. Masinile umbla doar pe strazile ce intersecteaza Ginza, asa ca din loc in loc trebuie sa stati la semafor. Se pare ca aceasta este o traditie ce dateaza de la sfarsitul secolului XIX.

Daca vreti sa aveti o panorama a orasului mergeti in turnul din Tokyo. Acesta seamana cu turnul Eiffel din Paris si de la inaltimea lui de peste 300 de metri puteti vedea nu numai orasul ci si muntele Fuji.

Cei care vor sa vada ceva din viata de noapte a orasului pot merge in zona Roppongi. Locul este plin de ambasade dar si de baruri, discoteci si restaurante. Aici veti vedea ca lumea vine direct de la serviciu in bar incepand cu ora 10 seara pentru a se distra… oameni la costum si cu serviete. Aici am avut surpriza ca intr-un bar in care barmanul era alb iar DJ-ul si bodyguardul erau negri (nici urma de japonez in afara de clienti) sa acultam Ozon si manele. Despre Ozon se stie ca sunt foarte apreciati in Japonia, dar manelele ni le-a pus DJ-ul dupa ce i-am spus ca suntem din Romania si l-am intrebat daca mai are muzica romaneasca.

La plecare, la prima intersectie am fost abordati de un tip care incerca sa atraga clienti pentru un restaurant cu specific romanesc. Dupa cum am vazut pe cartea de vizita pe care ne-a dat-o era de fapt un restaurant cu specific mai mult rusesc/ucrainian dar avea si ceva preparate romanesti.

O experienta japoneza care trebuie incercata o reprezinta vizitarea pietei de peste din Tokyo numita Tsukiji. Ea trebuie vizitata insa foarte devreme cam pe la ora 5-5:30 dimineata ca sa puteti vedea celebra licitatie de ton dar si activitatile premergatoare ei. Inainte de licitatie loturile de ton sunt inspectate de catre specialisti. Fiecare exemplar este foarte mare si numerotat pentru a se sti provenienta lui. Coada este taiata pentru ca cei care il inspecteaza sa vada cat de mult a fost tinut in congelatoarele de pe vapoare. De asemenea se inspecteaza branhiile care sunt in prealabil curatate. Dupa aceea urmeaza licitatia. In cadrul acesteia, vanzatorii si cumparatorii stau separat fata in fata pe 2 mici tribune de lemn, fiecare avand cateva randuri si par a tipa si gesticula unii la altii. Totul este foarte rapid, dar situatia se repeta pentru fiecare lot de ton. Dar aici nu vedeti doar ton ci tot ce exista in lumea marina: pesti, moluste, scoici, icre, carne de balena, crustacee, dar si ustensile pentru pescuit sau gatit.

Zona este inconjurata de mici restaurante la care puteti lua micul dejun. Binenteles sushi sau sashimi. Diferenta dintre ele o constituie orezul care se gaseste in sushi. Sashimi este pur si simplu pestele crud. Pentru cei carora nu le place le recomand sa incerce sashimi de creveti deoarece acestia nu sunt cruzi ci prefierti. In schimb nu recomand sa luati sashimide ton desi este foarte apreciat de japonezi, pentru ca spre deosebire de celelalte tipuri de sashimi fileul de ton este mult mai gros si bucata ceva mai mare asa ca este mai greu de mestecat si digerat. Ca sa fie mai usor stropiti-l bine cu sake.

Apropo de sake si de bauturi. Sake-ul se poate bea cald sau rece. Gustul sau este putin acrisor, el fiind de fapt un vin din orez, ce are o tarie de 16 grade. In Okinawa se produce insa o varianta a lui numita awamori care are 35 grade tarie sau chiar mai mult.

Pentru cei care vor sa faca cumparaturi le recomand zona Akihabara care este recunozcuta pentru acest tip de comert. Dupa cum am spus la inceput puteti negocia, dar si fara negociere preturile sunt bune. Eu am cumparat de exemplu un aparat foto Sony, produs in Japonia si nu in China pe care am dat jumatate din pretul afisat in aeroportul din Frankfurt in magazinele duty-free.

Atentie!!! Cand va cumparati un produs electronic, verificati sa va afiseze si un meniu in engleza pentru ca nu toate au asa ceva. Rugati vanzatorul sa va seteze aparatul pe meniul in engleza ca sa va descurcati apoi cu el.

 Imprejurimile Tokyo-lui

Dupa cum am spus, Tokyo poate fi folosit ca baza de plecare pentru efectuarea de excursii in zonele din imprejurimi. Un sfat pentru cei ce fac aceste excursii: pe drumurile japoneze in statiile de benzina nu se vinde nici un fel de bautura alcoolica asa ca daca vreti sa beti o bere pe timpul calatoriei luati-o de la magazinele de pe langa hotel sau din orasele prin care treceti.

Am facut o asemenea excursie la Nikko, locul in care este inmormintat shogunul Tokugawa Ieyasu. Inainte de a ajunge acolo am vizitat lacul Chuzenji-ko si cascada aflata langa el despre care se spune ca este cea mai mare din Japonia. De altfel se pare ca si lacul este cel mai mare lac alpin din Japonia daca am inteles bine.

Atentie!!! Padurile din jurul cascadei sunt pline de maimute care sunt destul de agresive si care incearca sa fure mancarea turistilor.

Tot in zona cascadei am mancat intr-un han mancare traditionala. Han este impropriu spus. Mai degraba era o hala mare compartimentata unde trageau foarte multe autocare cu turisti. In fiecare compartiment intrau turistii dintr-un autobuz. Mancarea locala se bazeaza pe ce creste in padure si pe ce mai pot cultiva ei asa ca nu cuprinde aproape deloc carne, orez, ciuperci,supa, oua si legume.

Tot legat de mancare… in general mancarea japoneza nu prea are sare. De obicei, folosesc sosul de soia care este foarte sarat asa ca aveti grija cat sos puneti in orez. Puneti putin, altfel riscati sa nu puteti manca nimic.

Dupa ce am mancat, am vizitat templul care este destul de intins. Este de fapt un complex de cladiri multe dintre ele cu o influenta clara chineza.

Un alt loc pe care il puteti vizita din Tokyo este Kamakura, care in secolele XII-XIV a fost resedinta shogunilor din dinastia Yorimoto.Acestia au ales-o drept capitala datorita pozitiei sale strategice. Este inconjurata din 3 parti de munti si din a patra parte de oceanul Pacific, asa ca era foarte usor de aparat si greu de atacat.

In Kamakura se afla cea mai mare statuie a lui Buddha in aer liber. Initial statuia a fost adapostita de un templu dar acesta a fost distrus in timpul unui taifun intr-o perioada in care dinastia Yorimoto nu mai conducea Japonia asa ca numeni nu a mai fost interesat in reconstruirea templului si statuia a ramas in aer liber.

Nu este insa singurul templu din zona. Exista multe altele mai mari sau mai mici. Intr-unul din aceste temple mici am participat la o ceremonie a ceaiului. Tot in Kamakura am luat si masa care s-a bazat pe fructe de mare si in special crabi.

Perioada in care am fost acolo era perioada in care infloreau ciresii si am vazut mirat ca in parcuri sub ciersi erau niste folii mai din plastic albastre destul de inestetice. De fapt le vazusem si in Tokyo si nu stiam care este rostul lor. Ghidul ne-a explicat ca sunt puse de catre oameni dimineata inainte de a pleca la munca si ca in pauza de pranz sau dupa terminarea lucrului vin si mananca pe ele sub ciresii infloriti. E ca un fel de picnic numai ca si aici se vede amprenta lor. Nu exista nici un fel de resturi menajere si nimeni nu se aseaza pe folia care nu ii apartine.

 Muntele Fuji

 Nu departe de Tokyo se afla muntele Fuji care este plin de hanuri in stil traditional japonez si de rezervatii naturale. Notiunea de rezervatie naturala difera insa fata de cea cu care sunteti obisnuiti. Rezervatiile sunt strabatute de autostrazi si se permite construirea de locuinte cel putin la marginea lor.

In drum spre muntele Fuji am facut o oprire la un fel de Muzeu al Satului Japonez care a fost destul de interesant. Acolo am gustat din cateva specialitati locale, am vazut pe un gratar niste galuste de culoare galbena care prin gatire deveneau verzui. Am crezut ca erau din cartofi dar se pare ca erau din orez si nu erau dulci, cum ne asteptam, ci sarate. Tot aici am vazut si o expozitie de vinuri japoneze.

Inainte de a ajunge la han am oprit sa mancam intr-un orasel de la poalele muntelui Fuji, intr-un restaurant cu specific german si italian. Cand am ajuns intr-o statiune de pe munte am fost cazati la un han traditional. Desi i se spune Han traditional cladirea era inalta si moderna insa inauntru camerele erau exact ca in hanurile traditionale. A fost singura data cand am dormit pe saltele puse pe jos si drept perna am avut un rulou pe care iti pui de fapt gatul, pentru ca in camera nu exista paturi. De fapt cand intri in camera nici nu realizezi unde o sa dormi pentru ca saltelele sunt puse intr-un dulap. Tot in dulap se gasesc si kimonouri si papuci pe care le imbraci cat stai in han.Nu esti insa obligat sa faci asta, poti sa ramai in hainele tale.

Dupa ce ne-am cazat, o batranica a venit la noi in camera, ne-a preparat un ceai si ne-a servit cu  prajiturele de orez. Cred ca tot ea ne-a pregatit patul cat timp am fost la masa.

Toate hanurile din zona au si bai termale. Acestea sunt comune in sensul ca exista o baie pentru barbati si una pentru femei, unde toata lumea isi lasa la intrare hainele, face un dus si apoi intra in piscina comuna. Nu se umbla chiar ‘naked… eticheta impune ca atunci cand nu esti in apa sa te acoperi cu un prosop. Pe langa aceste bai comune mai exista amenajate si cateva bai private cu vedere la muntele Fuji si care pot fi inchiriate cu 30 de dolari pe ora. Apa din bai este captata de la izvoarele termale din munte si are o temperatura de 60  de grade.

 Sfarsit

Enjoy your trips,
Liliana

Astazi o sa va povestesc despre Japonia si tin sa-i multumesc lui Aurelian, un drag prieten de-al meu care a fost extrem de amabil sa-mi relateze propriile experiente din vacanta lui in aceasta tara.

Japonia reprezinta o lume total diferita de cea europeana. Diferentele culturale si de mentalitate sunt uriase, dar cu toate acestea, ceea ce te surprinde in Japonia inca de la inceput este “admiratia lor nemarturisita” fata de America. Influenta americana si-a pus amprenta asupra Japoniei, incepand de la planificarea urbanistica si uniformele elevilor pana la multitudinea de terenuri de golf si fast-food-urile de pe marginea autostrazilor. Asta a fost impresia pe care prietenul meu si-a facut-o la primul sau contact cu civilizatia nipona.

Un alt lucru care te surprinde este snobismul lor. Desi nu le place laptele, magazinele lor sunt in schimb pline de branzeturi frantuzesti sau produse similare, importate din Italia sau Germania. Acestea sunt insotite bineinteles de vinurile frantuzesti, italiene sau germane si de celebra bagheta facuta pe plan local. Tot aici vei gasi bere fabricata in Japonia, dar de catre maestrii berari germani angajati acolo.

Pe strazi majoritatea masinilor sunt japoneze, insa pot spune ca in nici un alt oras nu am vazut atat de multi dealeri de Ferrari si Lamborghini, ca in Tokyo. Aceste masini de lux sunt conduse foarte incet pe celebrul bulevard Ginza numai pentru a se face remarcati. Si apropo’ de Ginza, aici vei gasi toate marcile celebre din lume la niste preturi ce le depasesc cu mult pe cele din restul lumii. Este probabil cel mai scump oras din lume, atat la haine cat si la apartamente sau chirii.

Un alt lucru care te surprinde il reprezinta curatenia exemplara. Si asta se aplica nu numai oraselor ci si oamenilor, inclusiv cersetorilor. Cersetori este un cuvant impropriu, termenul corect ar fi mai degraba ‘oameni fara adapost’ pentru ca nu i-am vazut niciodata cersind, ci doar citind si impingand un carucior cum sunt cele de la supermarket, in care aveau bunurile lor. Singurii cersetori pe care i-am vazut au fost niste calugari in Kyoto, dar am inteles ca erau obligati de superiorii lor sa faca acest lucru pentru a invata ce inseamna umilinta. De altfel incercau sa treaca neobservati stand total nemiscati in ploaie cu un bol de bambus in mina fara a spune absolut nimic.

Obsesia lor pentru ordine si curatenie este atat de mare incat i-am vazut in Kyoto cum aranjau frunzele care cadeau din copaci sa stea exact sub pom la baza trunchiului.

Sunt atat de calculati ca desi datele statistice arata ca 99% din turistii lor sunt turisti japonezi si doar 1% sunt straini, toate denumirile strazilor, ale statiilor de metrou sunt trecute si cu grafia latina astfel incat poti sa te descurci relativ usor. Spun relativ usor pentru ca sistemul lor de numerotare a strazilor nu seamana cu al nostru cu toate ca si ei folosesc cifrele arabe. Dar la ei de exemplu pe partea cu numere impare dupa 1 nu urmeza neaparat 3 ci poate fi 103. Asta deoarece numerele caselor arata ordinea in care au fost construite. Acest sistem este complicat si mai mult de impartirea administrativa a oraselor, astfel incat uneori nici politia nu poate sa iti spuna cum ajungi la o adresa daca aceasta nu este in sectorul lor.

Japonia este locul in care calculatoarele sunt verificate cu abacul, locul in care poti negocia intr-un mare magazin de tip “department store” pretul produselor pe care le cumperi mergind de la un etaj la altul si intreband vanzatorii daca iti fac reducere si cat. Sau poti sa dai la schimb, de exemplu, vechiul tau aparat foto electronic si sa iei unul nou platind doar diferenta de bani. Asta daca stii japoneza pentru ca in general nici macar la hoteluri nimeni nu vorbeste alceva.

La hotel se strangeau 2-3 receptioneri ca sa inteleaga ce vrei de la ei iar raspunsurile lor erau greoaie deoarece nu stapineau bine engleza. Noroc cu ghidul nostru ca stia bine limba japoneza.

Daca dai peste un japonez care stie engleza si mai este si in varsta nu mai scapi de el pentru ca este atat de bucuros ca isi poate exersa engleza incat incearca sa stea cat mai mult cu tine.

Puteti incerca totusi cand faceti cumparaturi, in special electronice, sa mergeti in zona Akihabara din Tokyo unde sunt foarte multe magazine. Uitati-va cu atentie la oamenii de la intrare, puteti gasi printre ei si alti asiatici, care stiu engleza. Noi am dat peste un uzbek care ne-a ajutat sa negociem cu patronul lui japonez.

Japonia cred ca este singura tara foarte dezvoltata unde cumparaturile se fac in general cu banii jos si nu cu card. Daca nu aveti cash, nu este nici o problema, deoarece au POS-uri si functioneaza mult mai bine si mai rapid ca in Romania. Apropo de bani, cele mai bune cursuri de schimb spre deosebire de noi sunt in aeroport.

De asemenea fiecare magazin “department store” are un ghiseu de schimb. Daca nu stii unde este nu este o problema. Ii arati vanzatorului valuta (de preferat dolari) si cheama el pe cineva de la casa de schimb care te conduce unde trebuie.

Cei care isi iau telefonul mobil cu ei trebuie sa se documenteze inainte pentru ca frecventa de operare este total diferita de cea cu care sunt obisnuite telefoanele vandute in general in Romania si nu il vor putea folosi.

La metrou au un sistem foarte interesant. Desi initial a fost o singura companie care administra reteaua de metrou acum sunt mai multe, fiecare avand anumite portiuni colorate diferit. De platit platesti insa numai un bilet, stiu ei cum sa isi imparta banii. Biletele se introduc intr-un aparat atat la intrare cat si la iesire.

Cand intri la metrou trebuie sa cauti un panou pe care sunt afisate cu caractere latine statiile si preturile. Te uiti la ce statie vrei sa ajungi si vezi ce pret trebuie sa platesti. Trebuie sa retii insa culorile liniilor, ca sa te poti orienta. Aceste culori sunt trecute si pe podea. Daca ai coborit dupa statia de destinatie nu este nici o problema. In fiecare statie exista niste automate inainte de a iesi. Te duci la ele, tot dupa ce te ai uitat pe un panou care iti spune cat mai ai de platit , introduci vechiul bilet si diferenta de bani si primesti un bilet nou pe care il bagi in aparatele de la iesire si asa poti sa iesi fara sa fii amendat.

Inca ceva. Pe peron veti putea observa niste zone marcate cu anumite culori, in special la capatul peronului. Acestea va arata ca va aflati in zona in care vor opri vagoanele destinate doar femeilor. Se pare ca acestea s-au plans ca in aglomeratia din metrou sunt pipaite des de catre barbati dar din cauza aglomeratiei nu ii pot identifica pe faptasi. In consecinta compania a decis ca primele vagoane sa fie destinate exclusiv femeilor.

Pentru cei care vor sa conduca in Japonia trebuie sa retina ca acolo se conduce pe partea stanga ca in Marea Britanie.

In general restaurantele au expuse la intrare mancarurile pe care le servesc. Sunt insa doar niste machete de plastic. Cand mergeti la restaurant, cel mai bine alegeti unul international pentru ca au meniul in engleza.

Daca incercati unul traditional uitati-va bine pe pozele din meniu inainte de a alege. Nu incercati sa le explicati chelnerilor prin semne pentru ca puteti avea surprize. Cineva din grupul nostru a vrut sa manance peste file, dar pestele adus era crud. A incercat sa ii explice chelnerului ca il vrea prajit intorcand palma intr-o parte si in alta. Rezultatul? Chelnerul i-a adus un peste care inca se zbatea. Asa ca fiti foarte atenti cand incercati sa explicati prin semne. Mai bine scoateti si o bricheta si treceti palma deasupra ei ca sa inteleaga ca il vreti prajit.

Daca nu vreti sa experimentati preparatele lor traditionale si mai ales pestele crud, pentru ca asta mananca majoritatea japonezilor, puteti merge in magazinele “department store” care au la nivelul de la subsol destule magazine unde veti gasi mancare europeana, de multe ori deja ambalata in caserole (asa zisele “bento”).

In speranta ca v-ati facut o imagine de ansamblu asupra civilizatiei nipone, va invit sa cititi saptamana viitoarea continuarea acestui articol, despre zonele vizitate de prietenul nostru: Kyoto, Nara, Osaka, Himeji si Hiroshima.

Enjoy your trips,
Liliana

M-am indragostit de ANDALUZIA din prima clipa si aici am invatat un lucru foarte important – Andaluzia a daruit lumii dansul flamenco si odata cu el ne-a invatat cum sa traim intens fiecare moment al vietii si sa ne preocupam mai putin de lucuri minore. Spaniolii sunt mai aproape decat orice alt popor de jocul seductiei, traiesc si iubesc cu aceeasi pasiune intensa, cu demnitate si eleganta.

Situata in Sudul Peninsulei Iberice, Andaluzia este cea mai populata regiune a Spaniei, patria unor artisti renumiti precum Velasquez si Picasso. Centrul administrativ al Andaluziei este orasul Sevilla, un exemplu unic de arhitectura maura, ca si alte orase din regiune. Pe langa frumusetea naturii, o alta mare atractie a Andaluziei o reprezinta plajele prelungi, incalzite de soarele arzator al Spaniei, ideale pentru odihna, relaxare si bai in valurile placute ale marii.

Relaxati-va la una din numeroasele terase si nu ratati traditionala Sangria (preparata din vin slab alcoolizat sau sampanie si felii delicioase de fructe), in timp ce „rontaiti” bucatelele de jamon serrano, o specialitate traditionala din pulpa de porc lasata la fezandat, dupa care toti spaniolii sunt innebuniti. Tot in Andaluzia trebuie sa incerci macar o data renumita gazpacho, o supa picanta de rosii, „tortilla de patatas”, un amestec savuros de cartofi, ceapa, oua si ulei de masline) sau vestita „paella”.

Tara dansului flamenco plin de pasiune, a fotbalului, luptelor de tauri si a fiestei, un taram plin de soare si de temperament arzator te va marca cu siguranta. Odata ajuns acolo nimic nu va mai fi la fel pentru tine.

Acum ai la dispozitie 7 luni de zile sa profiti de oferta noastra care te trimite intr-o tara de vis la un pret modic. Pentru mai multe detalii, viziteaza www.sejurspania.eu

Engjoy your trips,
Simona